1. Cătușe grele purtăm la mâini și picioare,
Zăream printre gratii departe doar o pată de cer...
De moarte eram condamnat
La patimi,la ură și la păcat
În temnița lumii prizonier.
Treceau anotimpuri pe rând dincolo de ziduri,
Iar eu măcinăm disperarea în lanțuri de fier
Să vină sfârșitul doream...
"Pentru ce înc-o zi, înc-o zi?" repetam
Fără speranță,prizonier...

R: Prizonier în temnița lumii
Pierdusem speranța că mai pot fi salvat
Nu credeam că mai pot fi vreodată eliberat...
Eliberat...

2. Târziu am zărit undeva o lumină aproape
Zăceam între viață și moarte strivit de păcat
Isus lângă mine a stat
Privirea Sa blândă m-a luminat
Și fără cuvinte am fost salvat...

R: /: Prizonier în temnița lumii
Pierdusem speranța că mai pot fi salvat
Dar Isus într-o singură clipă
M-a eliberat...m-a eliberat!!! :/

3. Mai trec uneori și acum lângă temnița lumii
Mai văd de departe mulțimea robită-n păcat
Un gând mă-nfioară mereu
Când mi-amintesc că acolo și eu
Am fost odată condamnat
Un gând mă-nfioara mereu
Când mi-amintesc că acolo și eu
Am fost odată condamnat
Am fost odată condamnat
Am fost odată...prizonier...